Oct 26

A intrat in incapere emanand o dezinvoltura contagioasa. Un zambet intins de rujul strident te lasa cu un mare semn de intrebare. A fost introdusa cercului prezent si a inceput imediat sa intre in discutie. Mi-a intins mana intr-un gest demodat de feminin si m-a pupat pe obraz. Claudette. Mi-a trebuit un sfert de ora sa realizez ca ea este protagonista documentarului semnat de Sylvie Cachin. Am ramas cu gura cascata. Sylvie tocmai imi povestise pe la mijlocul petrecerii ca personajul ei va fi prezent in carne si oase la proiectie si ca voi putea sa pun mana pe el sa simt ca e real. Eu am ras un pic. Imi imaginam cum toti cei prezenti se vor duce sa o pipaie sa vada daca e adevarata si mi se parea absurd. Claudette e hermafrodita.

S-a nascut in Maroc, parintii ei fiind elvetieni. La varsta de 14 ani a inceput sa se prostitueze in Africa de Nord. S-a intors mult mai tarziu in Elvetia, unde traieste si in ziua de azi. In prezent are 69 de ani. Este casatorita (cu o femeie), are doi copii si 4 nepoti. Face parte dintr-o asociatie care apara dreptul prostituatelor.

Documentarul Claudette” a fost proiectat in cadrul celei de-a 3-a editii a Pornfilmfestival din Berlin. Va promit ca nu are nimic pornografic in el. De altfel intregul festival pune accentul pe destine mai speciale, evident din punct de vedere sexual. Filmic vorbind „Claudette” nu impresioneaza. Respect insa pentru faptul ca regizoral a reusit sa treaca peste normalele curiozitati pe care le naste un asemenea caz si s-a concentrat asupra unui destin.

Dupa film am putut sa stam un pic de vorba cu ea. A fost incantata sa se lase pozata, sa ne dea sfaturi de viata, sa ne priveasca ca pe proprii copii. Un om extrem de sensibil, posesor al unei sexualitati complete isi stapaneste cu greu lacrimile de emotie in fata unui public tanar, care poate – spune ea – sa schimbe rigiditatea societatii de azi. „Le metier, le plus vrai, c’est celui d’etre mere”, ne avertizeaza ea inainte de toate. M-au impresionat rochia paietata, picioarele lungi si subtiri, ochii albastri si sufletul ei mare.

Am plecat intr-un final spre casa cu multe semne de intrebare dar si cu multe raspunsuri.

Claudette, tu est la plus grande!

Oct 20

Astazi cand m-am intors acasa de la cumparaturi am gasit pe usa urmatorul bilet:

HALLOWEEN

AS YOU MIGHT KNOW HALLOWEEN IS

COMING UP. WE HOPE THAT WE CAN

ARRANGE FOR THE KIDS TO TRICK OR

TREAT IN THE VILLA:

SUMMARY:

HAVE CANDY!!!!

Dragutz, nu?

Oct 16

… de doua ori de sete, fiindca mi-am uitat ceaiul acasa si mi-a fost lene sa ma duc sa mi-l iau.

… de trei ori de foame, fiindca desi mi-am facut cumparaturile acum doua zile, tot ce am cumparat e useless si frigiderul e practic gol (m-a salvat doamna R., i s-o fi facut mila de mine sa ma vada stand pana dupa ora 20.00 la birou nemancata).

… de doua ori de nervi, fiindca ma scoate din pepeni incompetenta si indiferenta unora (sa se simta cine vrea).

… inca de doua ori de stres, fiindca niciodata nu stiu din cele 10.000 de sarcini pe care sa o rezolv prima, mai ales ca toate sunt (ale naibii!!!) prioritare.

… o data de oboseala, fiindca dupa o zi din asta nu poti decat sa te intinzi in pat si sa speri la o baie fierbinte (ce bine ar fi sa ti-o pregateasca cineva drag), la un film bun si la un somn pufos.

… o data de fericire, fiindca am realizat ce mare noroc am ca “proprietara” a unor prieteni care tin enorm la mine si ma ajuta neconditionat.

Si maine e o noua zi…

Oct 14

Poemul meu esti tu
Andreea

o gara veche in care intra trenul
locomotiva scoate aburi imensi
in spate cerul e albastru inchis
ca de furtuna. Sunt
cu tata si ma bucur ca se pleaca
undeva

Eu sunt sa spunem
Andreea
Acum imi spui
Berlin Germania

si repet ca pe o formula sacra
individualista cool o speciala
si aici putem sa ne oprim:
Mirobolant, super

Dincolo de asta numai
Conservator

Pa si pu

creat de Razvan Tupa cu ajutorul datelor primite de la mine

Oct 14

Cumva a venit toamna așa cu o tristețe apăsătoare și s-a instalat direct la mine în apartament. Și nu mai vrea să plece. Mă trezesc dimineața cu o grimasă, știind că o voi găsi lângă mine. Mă ridic, îi servesc cafeaua, mă însoțește la o țigară, după care își face de lucru pănă mă întorc eu de la serviciu.
Iar eu în astea 8 ore pe zi, mă gândesc permanent la ea. Mă face să tremur, nu ințeleg de ce o accept, de ce nu strig la ea, de ce nu o dau afară. Și ea rămâne. Gri, fumurie, mă înfășoară cu pasiune și nu îmi mai dă drumul. Chiar și departe de ea, o simt acolo undeva în ultimul colț prăfuit al conștiinței mele.
Și o las să mă cuprinda, să îmi adâncească melancoliile, în timp ce eu îmi scutur ultimele fire de nisip rămase dintr-o seară la mare. Din când în când plânge înfundat în stânga mea. Nu pot decât să o iau în brațe, să o strâng puternic și să-mi ascund primele lacrimi ale tristeții mele latente.
Uneori răbufnesc, strig la ea, o învinovățesc de toată nefericirea, pe care mi-a adus-o. Aș vrea să o urăsc, să o lovesc, să îi fac rău. Atunci ea se ridică suverană, mă privește nedumerită de undeva de pe tavan și îmi trimite câte un fior inghețat. Mă resemnez să trag adânc din țigară și să îi suflu indiferentă fumul în față.
Seara mă scufund în așternuturi cât mai departe de ea. Târziu în noapte, când crede ca am adormit, mă ia încetișor de mână. Mă înfior la atingerea ei răcoroasă și adorm încălzindu-mă cu amintirea vreunui iubit din alte timpuri.

Toamna asta m-a transformat. Sunt un mic alien. Am nevoie de ajutor să scap de ea. Vă rog, mă ajută cineva? Mai mult despre »

« Inregistrari precedente