ScurtePovestiri.com

Club A mult fum si bere. Bine ca eu am baut vin. Si cola, e drept. Poeticile le-am ratat cu succes. Despre cum Ana n-a stiu ca s-a intalnit cu Razvan si despre ce bine e sa ti se taie filmul. Niste dureri de cap astupate de un algocalmin de la Endre. 10 minute de aer si stropi de ploaie pana acasa. Asta cu umbrela uitata de Ana in mana.

Muzica la cerere. Razvan isi aude vocea intr-un filmulet pe youtube. Mama, ce voce am, nu pot s-o suport! Ai stranutat? Da. Noroc. Moment de panica: stati mai, ca nu mai gasesc foaia. Se vorbeste despre infiintarea Partidului National Literar Roman. Sa mori tu! Cosmin ne spune cea mai smechera intrebare din presa romaneasca. Aia cand il intreaba Eugen Istodor pe Pruteanu: domnule Pruteanu sunteti sau sinteti prost? Andrei vrea sa stie ce-a raspuns Pruteanu. N-am intrebat niciodata ce-a raspuns. N-am fost curios. Smaranda insista sa asculte lasa-ma papa la mare. Aoleu, dar ce copilarie nefericita ai avut tu? Multe cuvinte pe care le inteleg, dar contextul e cu totul si cu totul fara sens. Am impresia ca ma uit la un film intr-o limba straina.

Auzi, da’ voi cum suportati vocea mea? Ne descurcam… Nu vezi ca de fiecare data cand suntem in jurul tau fumam?

Noapte alba de Bucuresti… Imi vine in minte melodia cu n-am noroc, ce sa fac, niciodata soarta nu mi-a zambit… daaaaar, pentru ca sunt aici, mi-e dor de o portocala.

Everyone wants to go to Heaven, but no one wants to die first. – Mark “Chopper” Reid

Ieri ne-a invitat Kornel la film. Asa am ajuns in Friedrichshain in Szimpla Kaffeehaus Budapest, un locsor minunat de intim.

Ce am vazut? Odgrobadogroba (Gravehopping), in regia lui Jan Cvitkovic, Slovenia 2005. Si nu mi-a parut rau deloc ca am batut atata drum. Asezata comod pe o veche canapea am savurat din plin umorul atat de laconic al filmului. Intr-o nebunie de imprejurari care mai de care mai tragicomice am urmarit complexul de destine din jurul lui Pero, personajul principal.

Pero isi castiga existenta scriind si sustinand discursuri funerare cu caracter metafizic la inmormantarile dintr-o micuta localitate slovena. Viata sa se deruleaza intre nenumaratele incercari (ingenioase dar nereusite) de sinucidere ale tatalui, in atractia sumbra fata de Renata, dar si intre ciudate episoade de interactiune cu sora lui muta, Ida.

Gravehopping este un film antrenant in spirit balcanic, are o linie de actiune intr-un crescendo pe care il simti in bataile proprii ale inimii. Nu plictiseste deloc, te tine cu zambetul pe buze, are si scene de sex combinate cu petreceri date cu te miri ce ocazie. Jan Cvitkovic portreatizeaza cu o ironie amara viata din Slovenia rurala, unde toata lumea isi doreste sa moara inainte de Pero, pentru ca el sa le poata vorbi la inmormantare. Toate acestea sunt acompaniate de o coloana sonora, care continua sa iti zumzaie in urechi la mult timp dupa ce filmul s-a terminat.

Scena finala este cea care iti da fiori mai mult decat oricare alta din film. Cu o seninatate atat de lucida, Ida isi urmeaza iubitul dincolo de orice granite omenesti. Pacat ca filmul nu se termina cu scena asta. Ar fi fost ideal asa.

Va recomand, daca dati de el pe orice cai mediatice, sa il urmariti. Gravehopping e un film de festival, e special, foarte comic si foarte trist in acelasi timp.

Dureri criminale de cap, o calatorie nesfarsita cu trenul, o Maria in alb cu burtica, poze la malul lacului. Un frig de imi inghetau gandurile. Si o cana de cafea in care mi se citeste viitorul. Saru’mana!

Jumatate de ora de somn, imbracat frumos, plecat la nunta.

Ana: “cum poate tipul ala sa fie combinat cu aia. Nu inteleg”, ne uitam la invitati. George: „vrei sa iti spun ceva frumos? Tu…“ cum sa nu zambesti? Lars: “Entschuldigung, aber du bist doof!”asta pentru ca nu imi aduc tigari din Romania.

Atmosfera ciudata, parinti emotionati, discutii fortate. Anda incantata de jobul meu incerca sa vorbeasca cu mine despre filme pe la 3 dimineatza. Gresit… Un cantecel pentru Florian, care e vrajit de voce (si de decolteu, completeaza Ana).

Fumez tigarile altora, beau cola, dansez un pic. Teoria cuiva despre responsabilitatea casniciei se pierde in vant. Stam pana la spartul targului. E vreo 5 dimineata. Multa cola, deci conduc pe toata lumea spre casa.

La putin inainte de 10 un somnoros mic dejun cu totii. Maria si Daniel, dragutii de ei, ne-au dus la gara. Mi-a fost tare dor de tine. O calda mangaiere pe par. O atingere fina pe burtica. Inca o tigara si am urcat in tren. Schimb de replici cu Lars. Gara rece din München.

Un nou interminabil drum cu trenul spre Berlin. De la Leipzig proaspatul vecin e simpatic si imi zambeste. Il intreb ce asculta. Facem schimb de casti. Ne intretinem pana la Berlin.

Aterizez la fete. Adorm repede pe la 12 noaptea pe un par blond si moale. Dimineata cacao cu lapte, painite cu unt si un croissant cu ciocolata. De vorba cu Leti, gasesc la ea in camera un bilet. Mi-a placut mult. Uite-l:

Dar in aceasta daruire omul se imbata de cel caruia i se daruieste si, uneori, aceasta betie dureaza catva timp, pana vine catastrofa… si cand vine, cand cel caruia te daruiesti surade altcuiva, da, cu acel suras divin care ti-a furat sufletul, ce poti sa mai faci, cum sa-ti iei sufletul inapoi, ce faci cu hotul sau hoata careia putin ii mai pasa de daruirea ta?!

Emotii din toate partile, zbuciumari de tot felul. Intreaga seara am ascultat asta:

Asa cum mi-am propus acum cateva zile, de Revel am facut o lista cu ce ne propunem sau ce ne dorim sa realizam in anul 2009. Candva pe la ora 5 dimineata, dupa ce am colindat prin jumatate din oras, ajunsi in apartament la Paula&Leti am pus piciorul in prag si i-am determinat pe cei prezenti sa isi treaca toti pe o hartie A4 liniata „obiectivele” pentru noul an. Fiecare dintre noi (Cristina, Leti, Paula, Dan, Razvan si subsemnata) a aruncat pe hartie ce a crezut de cuviinta printre aburii de fum si alcool din dimineatza de 1 ianuarie. Aici sunt ele in ordine aleatorie, pornesc din susul paginii si le transcriu:

Sa se indeplineasca visele acestea la cine si le doreste mai putin.

Sa invat sa cant binisor la chitara.

Sa nu-mi dau demisia.

Sa ajung in Asia si sa-mi fie totul deodata clar!

Sa nu mai chelesc.

Sa ma las de fumat.

Sa ma mai gandesc.

Sa nu uit pana maine de existenta acestei liste.

Sa ma indragostesc pe bune.

Sa obtin o bursa.

Sa ma sarute un tip pe care sa-l iubesc la ora 24.00 in 31.12.2009.

Sa imi inchipui ca se poate.

Sa nu latre cainii noaptea in Bucuresti, ca sa pot sa dorm.

Sa vad un oras nou.

Sa stiu ce e important.

Sa scriu mai citet.

Sa-mi sustin teza de doctorat!

Sa ma dau cu placa.

Sa ma duca cineva la un restaurant thai!

Sa-mi calce o blonda camasile in Bucuresti pentru 1 luna.

Sa stiu ce vreau.

Sa fac o calatorie cu iubitul meu.

Sa calatoresc de placere.

Un 2009 mirobolant tuturora!